Procese cognitive
Gândirea
Gândirea — proces cognitiv superior. Operații, forme, rezolvarea de probleme, creativitatea.
Definiție și caracteristici
Gândirea este cel mai complex proces psihic cognitiv, prin care realitatea este reflectată în mod mediat, generalizat și abstract.
Caracteristici esențiale:
- Mediată — nu reflectă direct realitatea, ci prin intermediul altor procese (percepții, reprezentări, limbaj)
- Generalizată — surprinde trăsăturile comune unei clase de obiecte (nu un anumit câine, ci câinele în general)
- Abstractă — extrage esența, ignorând particularitățile
- Problematică — se declanșează în fața unui obstacol, a unui „necunoscut”
- Operatorie — presupune operații logice
Operațiile gândirii
| Operație | Definiție |
|---|---|
| Analiza | Descompunerea mintală a unui întreg în elemente |
| Sinteza | Reunirea elementelor într-un întreg |
| Comparația | Identificarea asemănărilor și deosebirilor |
| Abstractizarea | Extragerea trăsăturilor esențiale, ignorând nesemnificativele |
| Generalizarea | Extinderea unei concluzii la o clasă de obiecte |
| Concretizarea | Aplicarea generalului la un caz particular |
| Clasificarea | Gruparea obiectelor după criterii comune |
| Sistematizarea | Ordonarea cunoștințelor într-un sistem logic |
Analitico-sinteza este operația fundamentală — toate celelalte se bazează pe ea.
Formele (produsele) gândirii
1. Noțiunea (conceptul)
- Forma logică care reflectă trăsăturile esențiale și generale ale unei clase de obiecte
- Sfera = numărul de obiecte la care se referă
- Conținutul = numărul de trăsături care o definesc
- Sferă ↑ ↔ Conținut ↓ (cu cât mai generală, cu atât mai puțin conținut)
2. Judecata
- Afirmarea sau negarea unei relații între noțiuni
- „Balena este mamifer.” / „Aurul nu este un metal comun.”
- Forme: afirmativă/negativă, universală/particulară/singulară
3. Raționamentul
- Deducerea unor judecăți noi din judecăți deja cunoscute
- Inductiv: de la particular la general („Acest metal conduce curent… deci metalele conduc curent.”)
- Deductiv: de la general la particular („Toate metalele conduc curent; fierul e metal → fierul conduce curent.”)
- Analogic: de la particular la particular, prin asemănare
Silogismul (forma clasică a raționamentului deductiv):
- Premisa majoră + Premisa minoră → Concluzie
Rezolvarea de probleme
Problema = situație în care există un scop, dar mijloacele de atingere nu sunt imediat evidente.
Algoritm
Procedură pas-cu-pas garantată să conducă la soluție (calcul matematic, rețetă).
Euristică (rezolvare prin strategie)
Reguli practice care nu garantează soluția, dar o fac mai probabilă:
- Analiza mijloace-scopuri (Newell & Simon) — compară starea curentă cu scopul, reduce diferența pas cu pas
- Raționamentul înapoi — pornești de la soluție spre date
- Analogia — transpoziția unei soluții din alt domeniu
Bariere în rezolvarea de probleme
- Fixitatea funcțională — nu poți vedea obiectul altfel decât în funcția lui obișnuită
- Set-ul mintal — tendința de a aplica soluții din trecut chiar când sunt ineficiente
Creativitatea
Definiție: Capacitatea de a genera idei, produse sau soluții noi și valoroase.
Etapele procesului creativ (Wallas):
- Prepararea — culegerea informațiilor, conștientizarea problemei
- Incubarea — procesare inconștientă
- Iluminarea (insight) — apariția bruscă a soluției („Eureka!”)
- Verificarea — testarea și rafinarea soluției
Factori ai creativității: divergența gândirii (fluență, flexibilitate, originalitate, elaborare — Guilford), motivație intrinsecă, mediu permisiv.
La examen
- Gândire = mediată + generalizată + abstractă (toate 3 împreună)
- Operații: analitico-sinteză → baza celorlalte; comparație → asemănări/deosebiri
- Noțiune (concept) = sferă + conținut (relație inversă)
- Raționament inductiv = particular → general; deductiv = general → particular
- Creativitate — etapele Wallas: preparare → incubare → iluminare → verificare