Motivația

Definiție și caracteristici

Motivația este ansamblul stărilor interne de necesitate care declanșează, orientează și susține comportamentul spre un scop.

Caracteristici:

• Energizantă — furnizează energia pentru acțiune
• Orientativă — direcționează comportamentul spre un scop specific
• Susținătoare — menține comportamentul până la atingerea scopului
• Selectivă — determină alegerea dintre mai multe variante de acțiune

---

Componentele motivației

1. Trebuința

Starea de necesitate resimțită de organism, semnalând un dezechilibru.

• Biologice (primare): foame, sete, somn, sex
• Psihologice (secundare): nevoia de afiliere, de stimă, de realizare
• Sociale (terțiare): nevoia de justiție, de valori

2. Impulsul

Componenta energetică a trebuinței — starea de tensiune care „împinge” la acțiune (fără direcție precisă).

3. Dorința

Trebuința conștientizată, cu obiect precis („Vreau o pizza.”)

4. Intenția

Proiectul mental de satisfacere a trebuinței — include scopul și mijloacele.

5. Interesul

Orientare stabilă, selectivă, spre anumite domenii sau activități (interes pentru muzică, sport, matematică).

6. Convingerea

Motivul cu cel mai înalt grad de elaborare — valori interiorizate care ghidează comportamentul („Îmi este clar că educația contează.”).

---

Clasificarea motivației

După origine

Tip	Descriere
Biologică	Foame, sete, termoregulare
Socială	Nevoia de afiliere, aprobare, statut
Culturală	Valori, credințe, interese intelectuale

După raportul cu activitatea

Tip	Descriere	Exemplu
Intrinsecă	Motivul este activitatea în sine	Citești pentru că îți place
Extrinsecă	Motivul este exterior activității	Citești pentru notă sau recompensă

Motivația intrinsecă produce performanțe mai durabile, creativitate mai mare și satisfacție mai ridicată.

După intensitate

• Pozitivă (recompensă) vs. negativă (evitarea pedepsei)
• Afiliativă (apartenența la grup) vs. de realizare (atingerea excelenței)

---

Ierarhia trebuințelor (Maslow, 1943)

        🔺 Autoactualizare
       🔺🔺 Stimă (realizare, recunoaștere)
      🔺🔺🔺 Dragoste/Afiliere (relații sociale)
     🔺🔺🔺🔺 Securitate (siguranță, stabilitate)
    🔺🔺🔺🔺🔺 Fiziologice (hrană, apă, somn, sex)

Principiul: trebuințele de nivel inferior trebuie satisfăcute (cel puțin parțial) înainte ca cele superioare să devină motivatoare.

Critica: nu este universal — în unele culturi, trebuințe sociale precedă cele fiziologice. Nu este riguros ierarhic.

---

Relația motivație–performanță: Legea Yerkes-Dodson

Relație de tip U inversat — performanța crește cu motivația, dar numai până la un punct optimal:

Performanță
     |      ∧
     |    /   \
     |   /     \
     |  /       \
     | /         \
     |/____________\____→ Motivație
        Sub-   Optim  Supra-
        motivat       motivat

Optim motivațional = nivelul de motivare la care performanța este maximă.

• Submotivarea → performanță slabă (nu depui efort)
• Supramotivarea → performanță scăzută (anxietate, blocaj)

La sarcini dificile: optimul motivațional este la un nivel mai scăzut de motivare. La sarcini ușoare: optimul se află la un nivel mai ridicat de motivare.

---

Teorii ale motivației

Teoria expectanței (Vroom)

Motivația = Valența (cât de dezirabil e scopul) × Expectanța (cred că pot obține rezultatul) × Instrumentalitatea (cred că rezultatul duce la recompensă)

Teoria nevoilor (McClelland)

Trei tipuri de nevoi sociale dominante:

• Nevoia de realizare (nAch) — a atinge standardele de excelență
• Nevoia de afiliere (nAff) — a fi acceptat și iubit
• Nevoia de putere (nPow) — a influența ceilalți

---

La examen

• Motivația = declanșează + orientează + susține comportamentul
• Componente: trebuință → impuls → dorință → intenție → interes → convingere
• Intrinsecă (activitate în sine) vs. extrinsecă (recompensă externă) — intrinsecă mai durabilă
• Maslow: fiziologice → securitate → afiliere → stimă → autoactualizare
• Yerkes-Dodson: optimul motivațional — nici prea puțin, nici prea mult