Figuri de stil

Înlocuirea unui termen cu altul pe baza unei asemănări implicite (fără „ca" sau „precum").

„Sapa-n condei și brazda-n călimară" — Arghezi — Testament

Alăturarea a doi termeni pe baza unei asemănări explicite, marcată prin „ca", „precum", „ca și cum".

„Ea era o bibliotecă vie, cu rafturile pline și ușa mereu deschisă." — Proză memorialistică

Atribuirea unor calități sau acțiuni umane unor ființe, obiecte sau fenomene.

„Glasul pământului îl chema, îl cuprindea, îl mistuia." — Rebreanu — Ion

Atribut care determină expresiv un substantiv, adăugând o calitate relevantă artistic.

„Durerea noastră surdă și amară" — Arghezi — Testament

Exagerare intenționată a unei calități sau acțiuni pentru efect expresiv.

„Și deodată-n jurul meu, natura / se făcu un cerc, de-a-dura" — Nichita Stănescu — Leoaică tânără, iubirea

Opoziție puternică între două idei, imagini sau situații, plasate în contrast deliberat.

„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" — Camil Petrescu (titlu) — Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

Înșirarea mai multor termeni din aceeași clasă pentru a crea un efect de amplitudine sau exhaustivitate.

„Dormeau adânc sicriele de plumb / Și flori de plumb și funerar veștmânt" — Bacovia — Plumb

Reluarea unui cuvânt, sintagme sau structuri pentru accent expresiv sau muzicalitate.

„Nu iubi soare, nu iubi soare!" — Ion Barbu — Riga Crypto și lapona Enigel

Schimbarea ordinii firești a cuvintelor în propoziție sau frază pentru efect stilistic.

„Cobori în jos, luceafăr blând" — Eminescu — Luceafărul

Un element concret care trimite la o realitate abstractă sau la o idee complexă, printr-o relație stabilizată cultural sau artistic.

„Plumb" — Bacovia: greutate, opacitate, moarte, sufocarea vitală — Plumb

Reprezentarea extinsă a unei idei abstracte prin personaje sau situații concrete, pe tot parcursul unui text.

Riga Crypto = vegetalul inferior incapabil de cunoaștere; Enigel = aspirația spre lumină și absolut — Riga Crypto și lapona Enigel

Exprimarea unui sens opus celui literal, prin contrast între ce se spune și ce se înțelege.

„Un popor care nu se respectă pe sine însuși atrage disprețul lumii" — spus de personaje lipsite de demnitate — O scrisoare pierdută

Afirmație aparent contradictorie sau absurdă care conține un adevăr profund.

„Harap-Alb" — rob alb: sclav și, în același timp, nobil de origine — Povestea lui Harap-Alb

Alăturarea a doi termeni contradictorii care formează împreună un sens nou și unitar.

„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" — unind termeni opuși — Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

Întrebare care nu cere un răspuns, ci exprimă o stare afectivă intensă sau o idee puternică.

„Ce-ți pasă ție, chip de lut?" — Eminescu — Luceafărul

Adresare directă și solemnă către o ființă, un obiect sau o forță abstractă.

„Cobori în jos, luceafăr blând" — invocarea astrului — Luceafărul

Înlocuirea unui termen dur sau tabu cu unul mai blând sau mai indirect.

„A adormit pentru totdeauna" în loc de „a murit" — (general)

Înlocuirea unui termen cu altul pe baza unei relații de contiguitate (parte-întreg, cauză-efect, autor-operă).

„A citit tot Eminescu" (= opera lui Eminescu) — (general)

Tip special de metonimie: înlocuirea întregului prin parte sau a parții prin întreg.

„Sapa-n condei" — sapa (parte) = munca fizică (întreg) — Testament

Ruptura sintactică intenționată: propoziția nu se termină conform regulilor gramaticale.

Fraze neterminate sau deviate în romanul subiectiv pentru a mima gândul în mișcare — Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război