Glosar de termeni economici

Dorința de a dispune de un bun sau serviciu; caracterizată prin nelimitare ca număr și diversitate, dar limitare în intensitate și regenerabilitate după satisfacere.

Starea de fapt în care nevoile nelimitate depășesc resursele limitate; este problema fundamentală a economiei.

Valoarea celei mai bune alternative sacrificate printr-o alegere economică; costul "invizibil" al oricărei decizii.

Bunuri care se pot înlocui reciproc în satisfacerea aceleiași nevoi; creșterea prețului unuia duce la creșterea cererii pentru celălalt.

Bunuri utilizate împreună; creșterea prețului unuia duce la scăderea cererii pentru celălalt.

Cantitatea dintr-un bun pe care cumpărătorii sunt dispuși și capabili să o achiziționeze la diferite prețuri, într-o perioadă dată.

Cantitatea dintr-un bun pe care producătorii sunt dispuși și capabili să o vândă la diferite prețuri, într-o perioadă dată.

Prețul la care cantitatea cerută egalează cantitatea oferită; piața se "golește" fără exces de cerere sau ofertă.

Sensibilitatea cantității cerute la variațiile de preț; Ec = (ΔQ/Q)/(ΔP/P). |Ec|>1: elastică; |Ec|<1: inelastică.

Preț maxim stabilit de stat, sub prețul de echilibru; protejează consumatorii, dar generează deficit (cerere > ofertă).

Preț minim stabilit de stat, peste prețul de echilibru; protejează producătorii, dar generează surplus (ofertă > cerere).

Costul care nu variază cu cantitatea produsă, indiferent dacă firma produce sau nu; trebuie plătit chiar și la producție zero.

Costul care variază direct cu cantitatea produsă; crește când producția crește și scade când producția scade.

Costul producerii unei unități suplimentare; Cmg = ΔCT/ΔQ. Firma maximizează profitul la Cmg = Preț.

Nivelul producției la care veniturile totale egalează costurile totale (profit = 0); Q = CF/(P − CVM).

Diferența dintre veniturile totale și toate costurile (inclusiv costurile de oportunitate/implicite); profit economic = VT − CT total.

Structura de piață cu mulți producători și consumatori, produse identice, informație perfectă și liberă intrare/ieșire; firma e "price-taker".

Structura de piață cu un singur producător care controlează prețul ("price-maker"); bariere înalte la intrare; prețul > costul marginal → ineficiență.

Structura de piață cu câteva firme mari care domină; interdependență strategică — deciziile unui afectează pe ceilalți; risc de cartel.

Înțelegere secretă (ilegală) între firme concurente pentru a fixa prețuri, împărți piețe sau restricționa producția; formă de concurență neloială.

Valoarea de piață a tuturor bunurilor și serviciilor finale produse pe teritoriul național într-un an; criteriu teritorial.

Valoarea bunurilor și serviciilor finale produse de cetățenii unei țări, indiferent unde lucrează; criteriu național.

Creșterea generalizată și persistentă a nivelului prețurilor, însoțită de scăderea puterii de cumpărare a monedei.

Scăderea generalizată a prețurilor; la fel de periculoasă ca inflația — consumatorii amână cumpărăturile așteptând prețuri și mai mici.

Scăderea ratei inflației (prețurile continuă să crească, dar mai lent); nu este același lucru cu deflația.

Puterea de cumpărare a salariului nominal; Sr = Sn/IPC × 100. Dacă inflația crește mai repede decât salariul nominal, salariul real scade.

Șomaj temporar din cauza tranziției între locuri de muncă; inevitabil și considerat "normal" în orice economie.

Șomaj cauzat de schimbări structurale (tehnologie, globalizare) care elimină categorii întregi de locuri de muncă; de durată, necesită reconversie.

Raportul dintre masa monetară și baza monetară; k = 1/RMO. Arată de câte ori banca centrală poate crește masa monetară.

Utilizarea impozitelor și cheltuielilor publice pentru a influența nivelul activității economice (PIB, inflație, șomaj).

Utilizarea masei monetare și a ratei dobânzii de către banca centrală pentru a controla inflația și a stimula creșterea economică.

Situația în care cheltuielile publice depășesc veniturile publice într-un an; finanțat prin împrumuturi (emisiune de titluri de stat).

Capacitatea unei țări de a produce un bun la un cost de oportunitate mai mic decât al altei țări; fundamentul specializării internaționale (teoria lui Ricardo).

Diferența dintre valoarea exporturilor și importurilor de bunuri ale unei țări; excedentară dacă X > M, deficitară dacă X < M.

Scăderea valorii monedei naționale față de valutele străine, determinată de piață; crește competitivitatea exporturilor, scumpește importurile.

Condițiile economice pe care un stat UE trebuie să le îndeplinească înainte de a adopta moneda euro: inflație, dobânzi, curs de schimb, deficit și datorie publică.