Glosar de termeni geografici

Complex de forme de relief rezultate prin dizolvarea rocilor solubile (calcar, sare, gips) de către apele subterane și de suprafață.

Perioadă din istoria Terrei caracterizată prin extinderea ghețarilor continentali și montani; a modelat relieful alpin al Carpaților.

Zonă joasă și plată de-a lungul unui râu, formată prin depunerea aluviunilor; terenuri fertile, dar expuse inundațiilor.

Formă de relief la gura de vărsare a unui fluviu, rezultată prin acumularea aluviunilor; constituie cel mai tânăr teren.

Vale sau depresiune alungită, de origine tectonică sau de eroziune, prin care trece o cale de comunicație importantă.

Insuliță plutitoare formată din rizomii stufoaselor și aluviunile adunate, specifică Deltei Dunării.

Volum mare de aer cu caracteristici (temperatură, umiditate) relativ uniforme, format deasupra unei suprafețe extinse.

Fenomen meteorologic în care temperatura crește cu altitudinea (invers față de normal), producând stagnarea aerului rece la nivelul depresiunilor.

Distribuția precipitațiilor în cursul unui an: luna/lunile cu maxim de precipitații și cea/cele cu minim.

Zonă cu caracteristici climatice distincte determinată de altitudine: câmpie → deal → munte → subalpin → alpin.

Volumul de apă care trece printr-o secțiune transversală a unui râu într-o unitate de timp (m³/s).

Variația în timp a debitului unui râu pe parcursul unui an, determinată de precipitații, topirea zăpezilor și evapotranspirație.

Lac format prin bararea gurii de vărsare a unui râu de plajele litorale (cordoane de nisip), transformând estuarul în lagună.

Totalitatea suprafeței drenate de un râu și afluenții săi, delimitată de cumpăna apelor (intersectoria interfluviouri).

Diferența dintre numărul de nașteri (spor natural) și mișcarea migratorie, determinând evoluția totală a populației.

Procesul de extindere a orașului spre periurban — migrarea populației din centrul urban spre comune și localități din împrejurimi.

Ponderea populației care trăiește în mediul urban (orașe și municipii) din totalul populației țării.

Sume de bani trimise de emigranți familiilor din țara de origine, reprezentând o sursă importantă de venit.

Numărul de locuitori raportat la unitatea de suprafață (loc./km²); indicator al distribuției populației în spațiu.

Energie obținută din surse care se reînnoiesc natural în timp uman: solar, eolian, hidro, geotermal, biomasă.

Resurse naturale existente în cantitate finită, care nu se refac pe termen uman: petrol, gaze, cărbune, minereuri.

Sistem agricol în care o singură cultură ocupă suprafețe mari pe termen îndelungat, degradând solul și crescând vulnerabilitatea la boli.

Tip climatic caracterizat prin veri calde și secetoase și ierni blânde și ploioase; specific bazinului Mediteranei și altor zone subtropicale.

Fenomen natural (util) prin care gazele atmosferice (CO₂, vapori de apă) rețin căldura solară, menținând temperatura medie a Terrei la ~15°C. Amplificarea antropică duce la încălzire globală.

Degradarea terenurilor din zone aride și semi-aride prin activitate umană (suprapășunat, defrișări) și/sau schimbări climatice, ducând la extinderea deșerturilor.

Procesul de integrare și interdependență economică, culturală și politică la scară planetară, facilitat de tehnologie și liberalizarea comerțului.

Satisfacerea nevoilor generației prezente fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi (Raportul Brundtland, 1987).

Centru urban de importanță mondială, cu funcții financiare, economice și culturale la scară planetară; nod al rețelelor globale.