Română BAC 2023, Sesiunea I

Proba E.a) | Limba și literatura română | Științe Sociale

Răspunsurile de mai jos sunt modele orientative. Punctajele pot varia în funcție de cerință, baremul oficial și aprecierile examinatorului. Verifică întotdeauna baremul oficial publicat de Ministerul Educației.

Subiectul I — Înțelegerea textului

Text-suport (fragment din publicistică):

„Școala nu poate fi altceva decât un loc al întrebărilor. Când încetează să mai pună întrebări, nu mai e școală. E un depozit de răspunsuri gata pregătite, pe care elevii le iau acasă și le aruncă a doua zi. Întrebările, în schimb, rămân. Ele urmăresc omul toată viața și îl construiesc.”

1. Formulați ideea principală a textului (2 puncte)

Ideea principală a textului este că școala autentică se definește prin capacitatea de a genera întrebări, nu de a furniza răspunsuri prefabricate. Autorul argumentează că întrebările sunt motorul formării intelectuale și morale a omului, spre deosebire de răspunsurile finite, care se uită imediat.

2. Precizați două caracteristici ale textului argumentativ identificate în fragment (4 puncte)

O primă caracteristică este prezența tezei clare: „Școala nu poate fi altceva decât un loc al întrebărilor.” Această propoziție formulează explicit poziția autorului față de problema pusă în discuție.

A doua caracteristică este utilizarea antitezei ca procedeu argumentativ: întrebările sunt puse în opoziție cu răspunsurile gata pregătite. Antiteza funcționează ca strategie retorică: valorează pozitiv primul termen (întrebările) și devalorizează al doilea (răspunsurile finite), convingând cititorul prin contrast.

3. Prezentați, în 30–50 de cuvinte, semnificația comparației „ca un depozit de răspunsuri” (4 puncte)

Comparația „ca un depozit de răspunsuri gata pregătite” ridiculizează un anumit tip de educație prin imaginea unui spațiu industrial, fără viață intelectuală. Un depozit stochează, nu generează; distribuie, nu creează. Prin această imagine, autorul critică o școală care transmite cunoștințe pasive, memorizabile și perisabile, în loc să stimuleze gândirea critică și autonomă.

4. Prezentați, în 50 de cuvinte, atitudinea autorului față de rolul școlii (4 puncte)

Atitudinea autorului este critică față de modelul educațional bazat pe răspunsuri memorizate și apreciativă față de modelul socratic al întrebărilor. El nu atribuie valoare neutrală celor două modele: răspunsurile „se aruncă a doua zi”, întrebările „rămân toată viața.” Această asimetrie valorică trădează o poziție reformistă: școala trebuie reconstruită în jurul capacității de a interoga realitatea, nu de a o reproduce mecanic.

5. Exprimați-vă punctul de vedere față de afirmația „Întrebările urmăresc omul toată viața și îl construiesc” (6 puncte)

Sunt de acord cu afirmația autorului, deoarece experiența formativă autentică este cea care lasă urme sub formă de întrebări, nu de răspunsuri. Un elev care memorează că Shakespeare a trăit între 1564 și 1616 nu câștigă nimic esențial; un elev care se întreabă de ce personajele lui Shakespeare sunt atât de vii și de contradictorii câștigă o perspectivă asupra condiției umane. Întrebările sunt deschise, generative, transformatoare. Ele nu se pot „arunca” pentru că nu au o formă fixă, ci se reformulează, se adâncesc, se ramifică. Educația adevărată nu completează omul cu fapte, ci îl face capabil de o curiozitate din ce în ce mai disciplinată și mai fertilă.

Subiectul al II-lea — Producerea textului / Analiză lingvistică

1. Precizați funcția sintactică a cuvântului subliniat: „Ea urmărește omul toată viața” (2 puncte)

Subiect, exprimat prin pronumele personal la persoana a III-a singular feminin „ea”, care preia referentul „întrebarea” din fraza precedentă.

2. Transformați propoziția simplă în frază prin subordonarea unui complement circumstanțial de cauză (4 puncte)

Propoziție simplă: Școala pune întrebări.
Frază: Școala pune întrebări pentru că elevii au nevoie să înțeleagă lumea, nu să o reproducă.

3. Redactați un text de 150 de cuvinte despre importanța lecturii în formarea personalității (10 puncte)

Lectura este una dintre puținele activități umane care solicită simultan imaginația, empatia, atenția și gândirea critică. Atunci când citești un roman bun, nu consumi pasiv un conținut, ci construiești activ un univers, îl populezi cu voci, îl locuiești cu experiențe care nu sunt ale tale, dar pe care le trăiești ca și cum ar fi.

Această trăire prin procură este, paradoxal, una dintre cele mai autentice forme de experiență. Un adolescent care citește Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război nu află numai că Gheorghidiu era gelos; el înțelege, de la interior, ce înseamnă să fii consumat de o incertitudine care nu are rezolvare.

Lectura formează personalitatea nu prin mesaje morale explicite, ci prin extinderea repertoriului de experiențe înțelese. Omul care citește mult devine capabil să înțeleagă mai multe tipuri de suferință, mai multe structuri de gândire, mai multe forme de curaj. Asta îl face mai complet și mai uman.

Subiectul al III-lea — Redactarea eseului

Cerință: Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte în care să prezinți particularitățile de construcție a unui personaj dintr-un roman studiat.

Eseu: Construcția personajului Ion din romanul Ion de Liviu Rebreanu

Ion Pop al Glanetașului, personajul central al romanului Ion de Liviu Rebreanu, publicat în 1920, este unul dintre cele mai complexe și mai tulburătoare personaje ale prozei române realiste. El nu este un erou pozitiv și nici un simplu ticălos: Ion este un om dominat de o forță primitivă și irezistibilă, patima pentru pământ, care îl împinge să facă rău nu din cruzime calculată, ci din indiferență față de tot ce nu e pământ.

Din punct de vedere social, Ion este un fecior sărac dintr-un sat ardelenesc, Pripas, într-o lume în care averea de pământ determină statutul, respectul și destinul. Această condiție socială îl formează fundamental: dorința lui de pământ nu e o capriciu, ci un răspuns la o nedreptate reală, la o ordine socială care îl condamnă la marginalitate. Rebreanu construiește cu precizie acest fundal, pentru ca motivația lui Ion să fie înțeleasă, nu doar condamnată.

Din punct de vedere psihologic, Ion este dominat de o singură forță: patima pentru pământ. Această pasiune este absolută și ierarhizează totul: Ana, Florica, onoarea, familia, toate sunt subordonate sau sacrificate pe altarul pământului. Psihologia lui Ion nu e bogată și nuanțată ca a unui intelectual; ea e primară, intensă, aproape mitică. El nu analizează, nu ezită mult, simte și acționează.

Trăsătura dominantă este patima primitivă pentru pământ, ilustrată prin două episoade reprezentative.

Primul episod este scena în care Ion sărută pământul câmpului, după ce l-a moștenit de la Vasile Baciu. Gestul este de o intensitate aproape erotică: Ion se aruncă la pământ și îl sărută cu lacrimi în ochi, ca pe o ființă iubită. Episodul demonstrează că relația lui Ion cu pământul nu este rațională, ci viscerală, el nu calculează valoarea economică a ogoarele, ci le iubește cu o iubire pe care nu o simte față de niciun om.

Al doilea episod este seducerea Anei, un act premeditat și calculat, nu o expresie a sentimentelor. Ion o atrage pe Ana știind că ea este slabă și că îl iubește, și o seduce pentru a-l obliga pe Vasile Baciu să i-o dea de nevastă și, odată cu ea, pământul. Episodul ilustrează că Ion este capabil de cruzime rece atunci când pământul este în joc, dar și că această cruzime nu are o dimensiune sadică, ci una pur instrumentală.

Un element de structură relevant este perspectiva narativă obiectivă și omniscientă. Spre deosebire de romanele subiective, Rebreanu nu limitează cunoașterea la perspectiva unui singur personaj. Cititorul știe ce nu știe Ion: că Ana suferă, că Florica îl iubește altfel, că finalul lui va fi moartea. Această perspectivă exterioară conferă personajului o profunzime tragică: cititorul îl înțelege mai bine decât se înțelege Ion pe sine.

Un element de limbaj relevant este caracterizarea indirectă prin gestică și acțiune. Ion nu se definește prin monologuri interioare sau prin reflecție: se definește prin ceea ce face. Sărutatul pământului, seducerea Anei, indiferența față de moartea acesteia, toate sunt acte care vorbesc în locul cuvintelor, într-un stil realist care privilegiază comportamentul față de psihologia explicitată.

În concluzie, Ion este un personaj construit cu o forță epică remarcabilă, în care Rebreanu a condensat drama unui întreg neam și a unui timp: omul sărac care vrea pământ și care, în drumul spre a-l obține, pierde tot ce contează cu adevărat, fără a ști că a pierdut.